1 Atunci Azaria, st_nd ]n mijlocul focului, \i-a deschis gura \i s’a rugat a\a:
	2	„Binecuv_ntat e\ti, Doamne, Dumnezeul 
p[rin@ilor no\tri,
		\i l[udat e\ti Tu
		\i pream[rit }@i este numele ]n veci;
	3	c[ drept e\ti Tu ]n tot ce ne-ai f[cut,
		adev[rate-s toate lucrurile Tale,
		c[ile Tale sunt drepte
		\i judec[@ile Tale sunt adev[rate.
	4	Drepte sunt hot[r_rile Tale
		]n toate c_te le-ai adus asupra noastr[
		\i asupra Ierusalimului
		— sf_nta cetate a p[rin@ilor no\tri;
		]n adev[r \i ]n dreptate ne-ai adus acestea,
		din pricina p[catelor noastre.a
	5	C[ am p[c[tuit, f[r[delege am f[cut
		]ndep[rt_ndu-ne de Tine;
	6	]n toate am gre\it din greu,
		poruncile nu #i le-am ascultat
		\i nici c[ le-am p[zit,
		nici le-am f[cut dup[ porunca Ta
		ca s[ ne fie bine.
 	7	|i c_te ne-ai adus \i ne-ai f[cut,
		]n dreapt[ judecat[ sunt.
	8	Tu ne-ai dat ]n m_inile unor vr[jma\i nelegiui@i
		— cei mai cumpli@i dintre necredincio\ib —
		\i ale unui rege nedrept
		— cel mai r[u de pe p[m_ntu’ntregc.
	9	Acum nu cutez[m s[ ne deschidem gura:
		ru\inea \i ocara au c[zut peste robii T[i
		\i peste cei care Te cinstesc.